duminică, 23 martie 2008

Padurea - casa si izvorul vietii

Strabat abisul viselor eterne
Si ma strecor in vraja puritatii tale
De unde sorb un picur de nectar al vietii
Pasc spuma si mireasma fericirii ...
Iar tu - iluzie ce arzi in stele
M-ademenesti in vastul tau miracol
Si ma adormi in vise care nu mai mor.
Soapte de cristale si unde verzi de tainuire
Invaluie padurea sacra si misterioasa,
Lumina capata nuanta protectoare , de iubire
Si-aevea , sclipiri de iluzii revin,
Imbatandu-mi sufletul si viata mea fugara
In astri si fantasme , lasate la mocnire
Ce niciodata nu au fost arzand.
O padure! Frumoasa oaza salvatoare ,
Mireasma purpurie de lumina si speranta
Paseste pragul nepatruns al nemuririi,
Inalta-te pe piedestalul vietii-triumfeaza
Apoi intinde mana sa urcam si noi ...




debutul meu pe blog............sorry dar nu stiam cum sa incep si ce sa scriu.
Azi am fost prin gradina botanica si mi-am amintit de o poezie mai veche de-a mea care se potriveste foarte mult cu starea de spirit ce dainuie pe aleile umbroase ale gradinii.............atmosfera mirifica ce-mi aminteste de parfumul Moinestiului ,orasul copilariei mele.

Un comentariu:

Adrian Manolache spunea...

tine-o tot asa...faci o treaba buna...
mult succes in continuare...pupici